O lună de muncă, redusă la trei zile.

Fiecare rundă de conținut de training trebuia tradusă, verificată de cineva care vorbește nativ limba, înregistrată cu voce și transformată într-un video finalizat. Apoi totul se relua pentru limba următoare, și pentru următoarea, de aproximativ treizeci de ori.

Treizeci de oameni, fiecare cu partea lui. Luată separat, nicio etapă nu era grea. Adunate, o rundă însemna cam o lună de muncă, iar săptămâna următoare o luam de la capăt.

Peste toate astea venea coordonarea. Cineva trebuia să știe unde se află fiecare piesă, la cine e, ce a depășit termenul și pe cine trebuie împins săptămâna asta. E munca pe care nimeni nu o trece în plan și care nu apare ca sarcină pe lista nimănui.

Judecata unui traducător este cea care decide dacă un conținut funcționează pe piața lui, și asta e valabil și azi. S-a schimbat locul în care o folosește. O aplică pe o versiune care există deja, în loc să o producă pe fiecare de la zero, iar asta ia aproximativ o jumătate de oră în loc de aproape o zi întreagă.

La fel stau lucrurile cu etapele din jur. O înregistrare de voce făcută ca la carte cere o cameră liniștită, echipamentul potrivit, software-ul și pe cineva care le stăpânește pe toate trei, de treizeci de ori la rând. E meserie adevărată, iar tehnologia a ajuns suficient de bună cât să o preia pentru materiale de acest fel.

Coordonarea a urmat același drum. Întregul proces este urmărit de la un capăt la altul: fiecare piesă are o stare, omul potrivit este anunțat când îi vine rândul, iar memento-urile pleacă singure. Nimeni nu mai fugărește pe nimeni pe e-mail și nimeni nu mai trebuie să țină minte starea a treizeci de limbi.

Nimic din toate astea nu a înlocuit o decizie profesională. Fiecare limbă este și acum aprobată de un om înainte să plece mai departe.

Orele eliberate contează doar dacă poți spune unde s-au dus. Acestea s-au întors în training-ul propriu-zis. Aceiași oameni petrec acum mai mult timp făcând coaching, iar asta e partea cea mai valoroasă din tot și partea care nu ar trebui automatizată deloc.

Merită spus direct: un rol chiar a dispărut pe parcurs, cel de editor video. Era chiar cel care scrie aceste rânduri. A fost decizia corectă, iar aceeași echipă scoate acum mult mai mult decât ar fi putut vreodată manual.